Monday, May 19, 2014

Signs

2+7 = a lucky no. when it comes to contests, apparently; otherwise: not so lucky.


"Maybe a 17 year-old won't be able to relate to this new album, if they love Fevers and Mirrors," Oberst told me there. "But my guess is, when that 17-year old is 27, they will. And hopefully this album will be waiting for them when they get there."

My ID might say 27 but I'm still 17, thanks for reminding that, Conor. (It's not that I can't relate at all to this new record. It's just that I'm not there yet. And maybe I'll never get there.)

*

And this: "Stillness is the move." I thought I knew what to do with this, but I don't. I really don't.


3 comments:

  1. Eu de Conor Obserst de la tine am aflat si apoi l-am tot ascultat si ascultat. I'm not there either. Si am 29. N-am stiut de unde apuca albumul asta, si nici nu ma voi mai apropia de el. I might never get there either.

    ReplyDelete
    Replies
    1. (Oh, dacă știi de Conor de la mine, atunci simt că e responsabilitatea mea să mă asigur: știi ce acuzații i s-au adus, da? Eu am făcut alegerea să îl ascult în continuare căci na, din păcate, mai există și acuzații false și n-am cum să știu ce s-a întâmplat sau ce nu s-a întâmplat în cazul ăsta. I dunno, I still have mixed feelings about this.)

      În afară de câteva piese care nu prea funcționează pentru mine, albumul ăsta nou nu e chiar așa de departe de proiectele lui solo. Acuma, de când am început eu să-l acult (2006, cred) și de când am început să-l ascult obsesiv (sfârșit 2007 / început 2008), au trecut ceva ani - timp în care au mai apărut n formații / albume interesante - și aș minți dacă aș spune că în prezent muzica lui Conor e preferata mea. Oricum, se simte evoluția lui de-a lungul anilor și asta îmi place cel mai mult la el.

      În fine, merci mult că l-ai ascultat. De obicei, dacă reușesc să conving pe cineva să-l asculte, e vorba de două-trei piese.

      Delete
  2. Pentru majoritatea muzicii ce o ascult, nu am background info. Nu o caut, nu am nevoie de ea. E ca si cum as crede ca in spatele fiecarei carti citite sta un acelasi autor cu vocea sa "reala", iar atunci nu as putea citi decat o unica poveste a sa si atat. Nu te supraresponsabiliza pentru urechile altora :), uneori e nevoie sa ne bucuram ca intr-un cliseu, cu muzica hollywoodina in crescendo in fundal: ca am deschis o usa. si atat.

    ReplyDelete