Saturday, June 30, 2012

(h)eart/hqu/ake



Words like echoes:

anticipate

damage

earthquake

heartbreak

true

too late

fake

*

Jacquot to Giulia: "Şi romanciera [Mirona] ţi-a dat această soluţie romantică? Văd că e inspirată. Pentru sfârşitul romanului a născocit un cutremur." (Cella Serghi, Mirona)

Tuesday, June 19, 2012

If I Only Had a Brain


I can't live in this city
But I was born here


(I can't live in this city
But I live here anyways)

I can't live in this city
But I'll probably die here


*


I'm a havin' a nervous breakdown
A mental shakedown


*

 

If I only had a brain...

I could think of things I never thunk before

Won't you take me with you?


Won't you take me with you?

esc

Sunday, June 17, 2012

My TIFF: Last Sunday (3)





{2} random

{3} Oishiii! It's been too long.

My TIFF: Last Sunday (2)






Time to kill (no pun intended) in the middle of a hot summer day? Where can one find a patch of shadow? Oh, I know. The cemetery. Not weird at all.

The FAV (Fundaţia de Arte Vizuale) retrospective I randomly caught at TIFF on the previous day reminded me of my yet to be consumed obsession for Emil Racoviţă. There is a documentary in the making / in post-production / to be soon released (?) about the work of Emil Racoviţă, Exploratorul, so after having seen the trailer I remembered I still hadn't visited his grave.

P.S. {1} Sailor Mercury/Ami in her school uniform?

My TIFF: Last Sunday (1)





Friday, June 1, 2012

My TIFF: Looking Back

Zombie text: once killed, now walking dead around the blogosphere.

Why? To get myself in the mood. In the mood for TIFF. Though... it's not exactly helping me get in the mood for writing about TIFF. Sigh.

I don't really have a plan this year. All I know is that today I want to see La Fée and I hope the rain won't mess that up for me.

*****

Scrisoare de la TIFF

Iunie 2010, Cluj-Napoca

Anul trecut am avut ocazia să văd Antichrist la puţin timp după premiera de la Cannes. Proiecţia, iniţial singura anunţată în cadrul TIFF-ului, a adunat în curtea Echinox o mare de cinefili. Într-o seară obişnuită de festival vor fi destui cei care sunt dispuşi să îndure frigul doar pentru a savura o porţie filmică la Echinox, o clădire a UBB-ului de pe strada Universităţii şi cea mai longevivă locaţie în aer liber a festivalului; în unele seri se vor ocupa chiar toate locurile. Însă mulţimea din seara Antichrist-ului a depăşit orice aşteptări.

Un an mai târziu, revăd Antichrist tot pe Universităţii, însă de data aceasta la Arta, cel mai mic şi totodată cel mai simpatic cinematograf pe care îl are Clujul. În sală sunt puţine persoane. Trebuie să spun, nu fără regret, că prezenţa cinematografelor multiplex în oraş se resimte puternic aici, pe strada Universităţii. Cu excepţia unui teanc de exemplare ale primului AperiTIFF din acest an, care se găseşte în holul cinematografului, nimic nu anunţă nebunia care se va declanşa peste doar două săptămâni, odată cu startul festivalului.

Timp de zece zile e ca şi cum ai fi transportat înapoi în timp, în laboratorul lui Nikola Tesla. Tensiunea electrică la care e conectat oraşul în aceste zile e ceva absolut incredibil. Dar nu ai timp să te gândeşti la asta acum. Fugi de la o locaţie la alta, încerci să ajungi la cât mai multe filme, poate mai bifezi şi un concert AlternaTIFF, dai indicaţii unor persoane (aflate, probabil, la primul an de turism cinefil) către cinematograful Victoria sau Arta, după o vizionare te duci cu prietenii la o cafea în Insomnia şi discutaţi despre film, iar pentru că anul acesta şi Insomnia a intrat în hora festivalieră decideţi să rămâneţi la Deux de la vague, documentarul despre Truffaut şi Godard – etern îndrăgostiţii de cinema.

Nu cred că exagerez dacă spun că, în aceste zile, Clujul e raiul cinefililor (şi mai ales al cinefagilor). Pe lângă săţioasa selecţie de filme, oraşul e împânzit de actori, regizori şi critici de film. Şi nu numai. Aproape de Meeting Point, mă opresc la un semafor, şi lângă mine e Florin Lăzărescu. O altă zi, un alt semafor: Radu Afrim. Iar la Republica, la proiecţia lui Marţi, după Crăciun, iese în evidenţă rândul literar: Cecilia Ştefănescu, Marius Chivu, Matei Florian, Dan Lungu, Florin Lăzărescu.

Abia în ultima zi de festival, când a venit momentul deconectării de la energia TIFF-ului, realizezi cât de intens a trăit întregul oraş în aceste zece zile în care a fost transformat într-un imens cinematograf. Premiile s-au dat cu o zi înainte, invitaţii speciali au plecat şi ei. Dar deşi oboseala acumulată parcă ţi-a intrat în oase şi începi să semeni cu un zombie, mai vrei să tragi de timp, mai vrei să prinzi măcar un film. Poate doar faptul că mai sunt şi alţii ca tine te mai ţine în priză. Dar, în cele din urmă, te copleşeşte tristeţea pentru că... c’est fini.  Deja îmi este dor de TIFF. Însă un lucru e cert: ne vedem la anul, pentru că nu doar eu, ci întregul Cluj a devenit dependent de TIFF.